Colecția Temelia - Pomușoară Dulcișoară

Restaurarea beciului gospodăriei noastre în Cojușna, construit cîteva generații anterioare de strămoși a fost un proiect de ambiție și valorificare a moștenirii transmise din generație în generație. La fiecare pas de reconstrucție începută în 2019 eram inspirați de potențialul prezentării atractive a unui beci tradițional rural construit prin secolul XVIII. Organizând vizite a oaspeților cu prezentarea beciului în proces de restaurare și degustare am putut percepe capacitatea acceptării vizitatorilor și scara evenimentelor derulate în beciul renovat. Chiar dacă putem considera că avem un beci mare, judecând după mărimea pivnițelor tradiționale din satele Moldovenești, noi am înțeles ferm că putem invita în ospeție grupuri mici de vizitatori de 10-15 persoane.

Inspirați de apariția în ultimii ani a numelor noi de mici vinificatori, pensiuni, săli de degustație, micro-fabrici de familei am luat decizia construirii unei săli de degustații a vinurilor în gospodăria noastră care ne-ar permite să invităm în ospeție grupuri medii de oaspeți care tind să descopere vinurile de autor.

În anul pandemic 2020 familia noastră a demarat intensiv proiectul de construcție de la zero a sălii de degustație a vinurilor, cu o suprafață 60 m2.

Fiind acompaniată de bucătărie, grup sanitar, depozit și un dormitor pentru degustatorii înflăcărați – putem spune că acest proiect de construire a sălii este o construcție de la zero a unei case pe fundația casei vechi a buneilor.

Proiectul a demarat exact în ziua stabilirii interdicțiilor de comerț retail aplicate de autorități ca măsuri de luptă cu pandemia Covid.

Cu incertitudine, și bariere pandemice la orizont, însă ambițioși am decis să urmăm planul și intențiile reușind să procurăm în ultima zi de comerț zeci de metri cubi de lemn, tone de metal, piatră, nimip, ciment, cotileți și alte materiale de construcție pentru echipele de meșteri. Astfel în mijlocul lunii martie 2020 ne-am pomenit cu șantier de construcție în gospodărie.

Construcția sălii de degustare spațioase ne va permite să primim în ospeție 30-35 de persoane pe parcursul întregului an, iar în perioada caldă a anului amenajând terasele de vară vom putea găzdui concomitent chiar și 50 de vizitatori din Moldova sau de peste hotare.

Restaurarea beciului în primăvara lui 2020 intra în fazea cea mai intensivă de lucrări de re-construcție și amenajare, în același timp aveam povara derulării a două proiecte cu elemente comune, dar independente.

Versați în IT, contabilititate, un pic experimentați în vinificație, dar fără experiență în construcții, în fiecare zi ne confruntam cu provocări mai mici sau mai mari.

Ne ghidau echipele de constructorii, eram sfătuți de părinții mai experimentați pe la clăcile din tinerețe, eram inspirați de video-uri tematice pe youtube și consultați de prieteni în facebook – reușeam zilnic să trecem peste beriere.

Gospodăria noastră la data de 19 martie 2020: fără acoperiș pe casă, cu materiale de construcție în ogradă, cu tone de lut și pământ prin curte

Primăvara venea pas cu pas, betonul era turnat cu tonele, constructorii ridicau pereții, eu desenam scheme pentru apă, electricitate și canalizare în pauzele de alergare după cuie, șuruburi, țevi, camioane de nisip, scule și echipamente specializate. Pas cu pas acolo unde era doar fundația unei case vechi au început să crească pereții viitoarei săli pentru degustații.

În unele zile peripețiile deveneau foarte anevoioase, mai ales cînd depistai suprizele pregătite de ani, vreme și practicile simple de construcții moștenite de la generațiile anterioare. De acestea nu ai planificat să te ocupi, însă tocmai devine momentul potrivit să nu le lași baltă sau să le transmiți generației viitoare.

Toți erau implicați – de la mic la mare, de la tânăr la înstărit. Au fost zile cînd pe șantier erau 5 echipe de construcție, vreo 30 de oameni, asta fără familia noastră ce nu se ferește de muncă și cît puteam dădeam o mînă sau măcar 5 degete de ajutor: care la pus pavaj pentru instagram, care la ținut porumbul fiert să nu cadă prin nisip, care de dimineață pînă seara îi dădea cu măturatu și căratul sutelor de kilograme de resturi de construcții în remorca tractorulu de la poartă, de fapt care poartă, cu construcția asta am rămas și făr de porți la gospodărie.

Cei mai fericiți erau copii, ian amintiți-vă care a fost cel mai aventuros, interesant și libertin teren de joacă – corect, pe șantierul unde părinții construiau casa, tazul cu apă era cel mai fain bazin, grămada de nisip înlocuia toată plaja de la Sergheevca, ciocanul împreună cu ferestrăul ușchite de la meșteri erau de un milion de ori mai interesante ca orice set de lego.

Hai să facem upgrade-ul

La începutul verii construcția era pornită, gropile prin ogradă se adânceau pe zi ce trece, papucii erau plini de ciment și nisip, banii zburau din buzunare. Tocmai atunci cînd eram plini de griji am fost abordat de o domniță – Corina Frumuzachi, profilul social media al căreia spunea că-i de prin casta jurnaliști de la televizor. Cu jurnaliștii eu interacționasem numeroase ori, însă nu-i prea digeram fiind supărat pe televizioniștii ce tot veneau pe la noi să filmeze repotraje pentru TV, la care nici măcar nu mă uit, iar apoi nu dau nume de branduri în emisie, adrese de pagini web și alte date – cică-s comerciale și nu se poate (se permite da în formă de reclamă, cu bani).

Mai mult din amabilitate nu am refuzat să port discuția la telefon ca în final să acept vizitare Corinei cu cîțva colegi la noi la o discuție despre proiectul media ce îl inițiau și care spuneau ei că-i „fără precedent”. În primul weekend al verii văd că la poartă se parchează vreo 5 mașini, mă gândeam că-i o fi o nuntă în mahala și căutau loc de staționare, dă că la noi e spațios înaintea ogrăzii. Cînd colo mă sună Corina spunând că a ajuns, repejor ies să-i întâmpin și înțeleg că ei sunt cu mașinile. Să facem cunoștință: Corina Frumuzachi, Ștefan, Mariana, George, Anatol – și deja pierzi firul numelor încercând să memorezi care și ce face: producător, regizor, cameraman, specialist pe sunete, scenarist, specialist pe lumini, n-ajută nici asta, cam multă lume ca să-i memorezi pe toți. Mda, aici cu o sticlă de vin nu te descurci, trebuie de mers în beci cu ulciorul cel mare.

Mai înghesuiți, care în picioare, care așezați la masă – băieții și fetele timp de aproape două ore mi-au făcut prezentarea și pitch (asta-i termen din domeniul startup-urilor care înseamnă să prezinți ideea de afacere ca să atargi suporteri ori investitori) despre emisiunea Upgrade cu Frumuzachi.

Echipa luase niște camere cu ei, de celea ce se folosesc la filmări comerciale, se vedea că nu-s fotografi de la nuntă, și nici jurnaliști cu telecamere de 15kg., mi-au teaser-ul emisiunii explicându-mi esența acesteia.

În această emisiune ce se planifica a fi filmată după tendințele actuale din youtube, cu imagine demnă de clipuri muzicale cu milioane de vizualizări, 6 antreprenori moldoveni bine puși pe picioare urmau să patroneze evoluția a 6 afaceri mici în formă de show filmat, care urma să fie difuzat online și la TV.

Eu am fost ales de Igor Ganea, de care nu știam prea multe decît ce vedeam pe facebook înțelegând că se ocupă cu un brand de miere cu același nume, merge pe la competiții sportive cu mașinele Porsche, și mai nou are brand de vinuri Land of Basarabia – băiatul părea experimentat, la acel moment nu era așa popular pe social media însă se observa din comunicare că activitatea lui era peste hotare, ceea ce pentru mine a fost interesant.

Cu toate grijile de construcții, restaurare, proiecte complexe la serviciu (care nu a fost pus pe pauză) am rămas convins de echipă Corinei (s-au gîndit bine ei cînd au venit în componență completă), de promisiune a unei imagini gustoase, de așteptarea interacțiunii pozitive cu un antreprenor experimentat – la început de vară am acceptat participarea în emisiune în calitate de protagonist elev.

Păi să știți că deși pe la TV multe lucruri sunt regizate, filmările fiind în regim de actorie televizată, la noi nu prea era cazul, eu știam despre ziua filmării și subiectul general al emisiunii (cu excepția episodului 8 cînd m-am trezit în sensul direct cu sacul pe cap la 6 dimineața – adică despre acea filmare nici nu am știut).

Esența emisiunii a fost în contribuirea la evoluția antreprenorilor începători pe baza sfaturilor, conexiunilor și mentoratul celor 6 traineri.

Noi, nu știam ce planuri în detaliu era la mentori, ei nu știau chiar toate trucurile de filmări planificate echipa de producție pentru a capta emoțiile veridice. Chiar de la prima filmare Igor a fost pus la provocare, trebuia să mă găsească pe mine fără să cunoască adresa, fără să aibă coordonate geografice sau ghidarea operatorilor care au fost deja pe la noi, trebuia să se descurce pe cont propriu noi la acel moment nu aveam locația pe rețelele de socializare și în sat careva din oameni știau despre Pomușoară Dulcișoară, însă noi nu aveam o locație recunoscută că nu suntem fabrică.

Dar pentru mine provocările planificate erau cu mult mai mari, chiar în acest teaser pot fi descoperite ideiile ce le aveau Igor cu Corina pe seama mea, eu încă mai credeam că în acest proiect ei vor veni cu niște filmări în stil de reportaj după care eu îmi voi vedea de treburi:

La prima întâlnire a început hardcore-ul, abia făcusem cunoștință și Igor mi-a stabilit pentru următoarele 6 luni 3 sarcini critice în acest proiect:

Finalizarea reconstrucției beciului și construcției sălii pentru degustații inițiate în primăvară
Lansarea unei colecții limitate de vinuri cu etichetă de autor
Desfășurarea evenimentului de lansare a micro-vinăriei cu acceptarea oaspeților

Ușor de spus, cam greu de făcut, mai ales că echipa de filmare, Corina, Igor au făcut filmările primului episod și au plecat, da lista de mai sus nu ține deloc de filmări și entertainment.

Construcția nu stă pe loc, complexitatea crește

Lucrările derulau zilnic, adesea în weekend fiindcă meșterii și noi ne bucuram de timpul prielnic știind ce volum mare de lucrări aveam în față, spre sârșit de iulie și pe la început de august prindeau forme foarte vizibile la restaurarea beciului și construcția nouă:

Adițional am luat decizia de implementare la momentul potrivit a lucrărilor de infrastructură care vor aduce beneficii pe parcursul zecilor de ani la producerea vinurilor, deservirea turiștilor la general în gospodărie:

Înlocuirea sistemului electric de 220 volți cu linii de 380
Montarea sistemului de scurgere a apelor uzate cu viitoarea conectare la stația de epurare proprie în gospodărie (proiectul anului 2021)
Instalarea țevilor de evacuare și colectare subterană a apelor de ploaie
Montarea sistemului de panouri solare pentru alimentarea echipamentelor cu electricitate din surse regenerabile
Trasarea cablajelor de supraveghere video, a firelor electrice pentru iluminarea decorativă nocturnă și de bază
Instalarea canalelor pentru punctele de acces la interne stabil pentru oaspeți
Mărirea punctelor de asigurare cu apă potabilă

Toate aceste activități au transformat gospodăria noastră în zonă țevi, cabluri, țevi, sârme, piloni, pompe, șanțuri de pînă la 3 metri adângime, în unele zile fiind nevoie de efort pentru a ajunge dintr-o parte a ogrăzii în cealaltă:

În zonele rulale la fel de importantă ca plăcintele gustoase, priveliștea frumoasă și aerul proaspăt este asigurarea accesului la WC-uri decente, nu este excepție și localitatea noastră, chiar dacă locuim la 12 km de Chișinău canalizarea centralizată este indisponibilă pentru majoritatea locuitorilor. În localitatea noastră o mare parte din familii au toalete în fundul grădinii ori la cei mai gospodar sunt casă, evacuarea apelor uzate se face adesea în fose septice primitive care sunt periodic vidajate de mașini specializate, dar cel mai des aceste gropi de acumulare nu au sigilare bună sau ori lipsește definitiv, impuritățile infiltrându-se direct în sol, fântânile și wc-urile fiind pretutindeni la satul moldovenesc.

În afara băii din edificiul sălii de degustație am decis să amenajăm în locul WC-ului de grădină amplasat după garaj un grup sanitar de exterior pentru oaspeții micro-vinăriei. Cel mai des WC-urile de exterior chiar și la pensiunile moderne sunt cu dotări minime – noi am decis să îș facem spațios, cu lavoar mare așa ca să-ți poți lăsa telefonul cînd speli mîinile, ustensile de calitate pentru grupuri sanitare din spații publice de la Toreco, cu oglindă în toată înălțimea să se poate aranja cînd fac o pauză la degustații, am mai construit și camera de duș ce va fi cuplată la sistemul de încălzire a apei calde de la soare, așa că vom putea asigura un refresh dacă e nevoie pentru oaspeții noștri. Punctul dat fiind pregătit pentru cuplarea la sistemul de canalizare propriu cu stație epurare care va filtra toate apele reziduale menajere și de producere la un nivel de 95% cu posibilitatea utilizării acesteia la irigare în grădină.

Deși este o necesistate modernă evidentă, la ziua de azi, în vara lui 2021, am primit aprecieri referitor la amenajarea grupului sanitar cam de la toate grupurile de oaspeți care ne-au vizitat:

Și unde-i povestirea despre colecția de vinuri Temelia?

Am relatat în lux de amânunte proiectul de construcție și reconstrucție, dar vă amintiți că de capitolul precedent despre emisiunea Upgrade cu Frumuzache, în el menționam despre sarcinile stabilite de Igor Ganea printre care a doua ținea de lansarea unei colecții limitate de vinuri cu etichetă deosebită. Sarcina părea simplă la prima vedere, însă eu fiind în domeniul designului am participat la zeci de proiecte pentru vinificatorii din Moldova, site-uri, brandbook-uri, sesiuni foto, pagini de prezentare, cataloage, hărți, branduri de țară și nu în ultimul rând etichete pentru sticlele de vin. Cu atâta experiență și cu colegii din echipa RT Design Studio la îndemână parcă ar fi floare la ureche să faci o etichetă deosebită. Dar să mă credeți că văzând sutele, poate chiar miile de design-uri, forme, culori, texturi, inscripții, concepte – atunci când vrei să faci un proiect deosebit, pentru tine – specialistul cu exigențe mari care este în vizorul unui mentor experimentat și care urmează să fie filmat în cele mai mici detalii și difuzat pe toată țara – un pic te apucă îngrijorările, poate chiar și tremuriciul, de care creativitate să mai vorbim?

Aproape trei săptămâni după ziua primei filmări nu găseam acel grăunte de inspirație care ar avea sens, personalitate, ar fi deosebit, relevant.

În noaptea de vineri spre sâmbătă 10 iulie 2020 pe la orele 2, după o săptămână intensivă de muncă intelectuală la serviciu, cînd toată casa dormea dusă, și partea critică/analitică a creierului era deconectată complet – printre sutele de griji și gînduri, fără gram de alcool a venit o înseninare, au venit răspunsurile la întrebări care nu mi le-am pus în voce, însă care erau așteptate cu nerăbdare:

-Ce facem noi acuma? Cum muncim? Cu ce materiale lucrăm? Pentru cine facem asta?

Acum noi construim fundația viitoarei afacere a familiei, activității de primire a oaspeților la micro-vinăria Pomușoară Dulcișoară.
Lucrăm toți, cu mîinile proprii, ajutați de meșteri meseriași – piatră cu piatră, scândură cu scândură, cui după cui.
Cimentul este materialul de construcție omniprezent la noi în gospodărie, pe șantier, pe haine, pe mîini și-n păr, la copii pe jucării, în beci, prin mașină și chiar în buzunare.

La o distanță de doar cîteva clipiri de ochi (nu mai știu dacă ei erau deschiși ori o fi fost un delir nocturn fără alcool) a venit din senin gîndul limpede că eticheta pentru colecția limitată de sticle de vin va fi din beton, creată manual fiecare în parte, fără grabă, și va purta numele „Temelia” – cuvântul românesc așa de simplu și grandios în același timp, care poate ascunde în sine o întreagă viață de om.

Ziua de sâmbătă am dedicat-o să inventez cum ar putea fi această etichetă din beton, cu mîinile de ciment, nisip, în încercări numeroase de lipire a cimentului de sticlă, încercări de redare a formelor, de găsire a proporțiilor de vâscozitate optimă – ne-am frământat cu Victoria și bunica pînă noaptea tîrziu și parcă am găsit o cale de realizare, lăsând pe noapte 7 prototipe de sticlă cu ciment la uscat.

În următoarea dimineață nu eram răbdători să vedem rezultatul, cimentul încă era în unele locuri moale, cu un pic de umezeală, dar uimitor cît de atrăgătoare era fiecare sticlă. Texturile unice, formele diferite, urmele degetelor fiecărui membru de familie, contastul uimitor – se regăseau pe aceste 7 sticle goale pentru vin.

După amiază cimentul s-a uscat, dar am descoperit că cimentul și sticla sunt materiale puțin compatibile, acesta se fărămița cu puțin efort precum se dărâmâ casa fundația căreia este făcută pe nisip.

Un pic descurajați, însă cu ferma convingere că vom găsi o soluție ne-am împărtășit cu mentorul nostru despre concept la telefon și i-am arătat prototipul, Igor a apreciat direcția și a pus foarte puțin accent pe micul eșec la etapa dată, rolul de încurajare l-a îndeplinit chiar cu un răspuns foarte concis: „Блин, как классно! Думаю, решение найдётся!„, nu mi-a propus soluții, nu mi-a sugerat să încerc altceva, nu a criticat, a avut încrederea că vom găsi o soluție.

Într-adevăr în următoarele două săptămâni de experimente cu tipuri de ciment, propurții de nisip, apă, încercări variate de aplicare cu numeroase eșecuri ne-a reușit să preparăm materialul potrivit care se ține bine pe sticlă, și mai mult – să inventăm formele care se combină minunat cu vinurile cele mai deosebite alese în dependență de tipul, culoarea, aromele, vechimea fiecăruia.

Timpul a fugit repede și venea momentul filmării următorului episod al emisiunii în care prezentam ideea și filmam claca de creare a etichetelor colecției Temelia, cu familia și prietenii.

La personalizarea colecției ne-au ajutat și protagoniștii emisiunii – eram implicați cu Corina și Igor, toți ne-am lăsat amprentele pe Temelia de la Pomușoară Dulcișoară, urmele acestui grup creativ le veți regăsi pe unele din cele 500 de sticle ale colecției limitate.

Fiindcă emisiunea a fost rulată la online și la TV în noiembrie 2020 vă putem arăta procesul, emoțiile și implicarea echipei noastre creative în episodul 5 al emisiunii Upgrade cu Frumuzachi, spre deosebire de poze aici e mai greu să ascunzi șantierul, iar colegii inspirați de idee și intenție au reușit fără duble de rezervă să producă împreună cu noi etichetele personalizate:

Finalizarea construcției și pregătirile de lansare din toamna pandmică

Timpul fugea uitmitor de repede, construcția era în toi, meșterii avansau, sub pământul din ogradă erau îngropate sute de metri de calburi și țevi, acoperișurile montate puteau face față furtunilor, mai era etapa de amenajare de exterior, montare a pavajului instalare a iluminării, curățarea suprafețelor care se petreceau pînă noaptea pe întuneric.

Tot în vremea asta pe noi ne prindeau grijile roadei noi de struguri de Pomușoară Dulcișoară și livrările la clienții din Chișinău:

Nu trescuse mult timp și venea startul noului sezon de producere a

vinurilor din roana anului 2020.

Cînd eram convins că activitățile se liniștesc, mai apărea cîte o surpriză la orele 6 dimineață din partea echipei de filmări și îndrăgitului mentor, cînd mă trezeam cu o pungă pe cap, apoi peste jumate de oră eram prins în centurile bolidului de curse care accelera pînă la 100 km/h în cîteva secunde și asta fiind filmat amețind și apoi arătându-mă în toată țara la telvizoare, a avut noroc Igor cu ideea asta năstrușnică că nu a trebuit să meargă la spălătorie cu Porsche-ul de curse, eu amețesc cînd mă așez în scrînciob, nemaivorbind de intrare în cotituri la 140 km/h.

Toate lucrările și munca în derulare de la sfârșit de octombrie era pregătită pentru punctul culminat care se regăsea în celelalte 2 sarcini din prima zi de filmări a emisiunii Upgrade cu Frumuzachi – finalizarea construcției și desfășurarea evenimentului de lansare cu oaspeți.

Gospodăria prindea contur, mai fiind necesare pregătirea detaliilor ce țin de partea frumoasă – iluminarea standului de vinuri, iluminarea decorativă nocturnă, găsirea și prelucrarea scîndurii de aproape 3 metri pentru masa masivă din beton de 500 de kg din beci, iluminarea pentru evenimentul de lansare, pregătirea tuturor tipurilor de sticle de vinuri selecte din colecția Temelia care urma să fie lansată curând.

Cu cîteva zile înaintea evenimentului de lansare Corina cu Igor ne invitau la unul din restaurantele din Chișinău să filmăm careva din secvențele pentru emisiunea finală. Nu ne gătisem prea mult fiindcă eram în grijile amenajării gospodăriei, care parcă la etapa finală așa greu se mișcau.

Nu știam că mentorul nostru avea un plan aproape de cucerire a celor mai iscusiți oaspeți împreună cu noi.

Igor ne-a făcut cunoștință cu Denis Seriojnikov – unul din bucătarii talentați din restaurantul său din Guangzhou, China. Acest tânăr iscusit a reușit să re-inventeze bucătăria moldovenească din produse autohtone pregătite și servite în mod deosebit, la cele mai înalte cotații a bucătăriei de clasa fine dining care se combină perfect cu gama noastră de vinuri Temelia.

Denis a fost gata să împărtășească cu noi rețete și să ne ghideze în stabilirea meniului pentru evenimentul de lansare a micro-vinăriei, și chiar mai mult să ne recomande metodele de preparare a bucatelor rafinate fără să avem acces la echipamentele profesioniste de clasă pentru restaurante, la noi în bucătărie, din produse crescute în localitate ori chiar în grădina noastră, Victoria asculta atent îndrumările și făcea notițe pentru fiecare fel de bunătăți.

Surpriza Covid înaintea evemimentului de lansare a fost aceea că în seara filmărilor de la restaurant joi am început să pierd mirosul, să am slăbiciuni și temperatură. Cu două zile înaintea evenimentului planificat de jumătate de an, la care au fost invitați în jur de 20 de oameni, în care era planificată implicarea echipei de bucătari, era practic zi potrivită pentru filmări fiindcă în cîteva zile trebuia să iasă în emisie ultimul episod – eu aveam simptome de infectare cu Covid.

Nu mi-am putut permite să pun la risc sănătatea invitaților la eveniment și a echipelor de profesioniști cu care a muncit cot la cot 6 luni și am apelat cam la mijloc de noapte la directorul centrului Invitro Diagnostics cu care am avut bucuria să colaborăm la elaborarea celui mai modern site e-commerce pentru o instituție medicală din Moldova. Domnul Marin a înțeles expres importanța determinării prezenței virusului și mi-a răspuns clar și scurt să fiu prezent la ora 8.00 în dimineața de vineri la sediul central atunci cînd cozile la cele cîteva centre ce făceau determinarea rapidă a virusului erau enorme și nu erau șanse să obții programări instante.

Pe la amiaza am recepționat email-ul cu pdf-ul anexant în care era înscris „negativ”, acesta era semaforul verde pentru toți. Chiar dacă nu mă simțeam perfect, mi-am dat seama că simptomele erau cauzate de cele cîteva seri petrecute în beci pînă la orele 2-3 dimineață la pregătirea iluminării decorative, a muncii fizice din ultima perioadă, și regimului de odihnă insuficient cu multe griji și preocupări, însă acest rezultat negativ din test a făcut să dispară imediat starea de oboseală.

Lansarea colecției Temelia, a beciului renovat și prezentarea proiectului sălii de degustații Pomușoară Dulcișoară

Din cauza limitelor pandemice nu am putut organiza o prezentare să răsune-n toată țara așa cum intenționa la prima întâlnire Igor Ganea. Dacă nu erau aceste constrângeri sunt sigur că reușeam să invităm cîteva sute de oameni dragi și susținători ai micilor vinificatori, a proiectelor de autor și desigur a antreprenorilor locali.

Am invitat la eveniment oameni care puteau să transmită mesajele noastre mai departe, din turism, jurnalism, vinificație, antrepreoriat, lideri de opinii care caută istorii frumoase și care prin munca proprie au izbutit să facă lucruri deosebite în Moldova, acești oameni doream să fie suporterii noștri.

Eram pregătiți cu discursuri, cu istorii în spate, cu obiective performante, scule de bucătărie ascuțite și păhare de cristal lusturite, însă emoțiile și bucuria finalității de proiect ne copleșeau, pe noi și pe oaspeții un pic uimiți care vedeau o căldare de ciment cu o siclă de vin în centrul atenției.

Ne luase un pic de timp să le povestim peripețiile prin care am trecut timp de jumătate de an și intențiile pentru viitor, ca în final să prezentăm colecția limitată de vinuri de autor Temelia de la Pomușoară Dulcișoară:

I-am lăsat pe oaspeți să cerceteze, fotografieze și să admire cea mai deosebită selecție de vinuri create de familia noastră, exact acolo unde va fi viitoarea sală de degustații, se pare că e tocmai potrivită și pentru lansări de produse noi.

Apoi i-am invitat în beciul de prin 1800, la Pomușoară Dulcișoară să savureze vinurile aromate, bucatele iscusite, să împărtășe cu noi dorința de serbare și ospitalitatea gazdelor de la sat.

Invitații au fost serviți de mine și Igor Ganea cu vinurile selecte din colecția Temelia:

Muscat ottonel sec – 2018
Merlot rose sec – 2019
Caberne roșu sec baricat 12 luni în butoi francez la primul an, de prăjire medie – 2019
Merlot roșu sec baricat 12 luni – 2019
Cuvee Cabernet și Merlot sec baricat 12 luni – 2019
Muscat ottonel demidulce – 2019

Victoria cu Denis le ofereau în porții mici extrem de consistente la gusturi și arome rînd după rînd bucatele moldovenești re-inventate combinate perfect cu vinurile alese minuțios:

Gustarea de pateu de ficat de iepure și mus de hribi servită din coajă de ou în cartonul de protecție
Frigărui de inimi de pui acoperite cu pelicule din apa de roșii servite cu sos aioli
Sfeclă cu stragitelă și usturoi confiat servită cu cașcaval de văcuță tânără direct din trunciul sfeclei în loc de ceaunel
Obrăjori de vita prăjiți cu polentă și hribi
Vânata coaptă la grătar cu cremă arsă cu sos de pătrunjel blanșat
Desert explozie de vitamine – trei feluri de bile de cătină, măr, Chișinău de seară în ciocolată glazurată albă, gălbuie și neagră amară

Acest amestec de gusturi, arome, emoții, împăcări și speranțe se petrecea la camerele de filare, însă oaspeții erau bucuroși să savureze ce le-am pregătit și momentele deosebite.

Am finalizat evenimentul de lansare cu discursurile invitațiilor care au fost înregistrate pentru emisiune, ei la acel moment nu au fost pregătiți, emisiunea prezentată parțial în etern, nu au avut agendă și nimeni nu le-a șoptit ce se va întâmpla, cu cine vor petrece timpul și dacă va fi interesant.